miercuri, 24 decembrie 2008

Copiii la care nu vine Moş Crăciun

Motto: Nu dărui celorlalţi după cum merită, ci după cum au nevoie (Ioan de Kronstadt)

Ce aţi vrea să vă aducă Moş Crăciun? Un lănţişor de aur, o brăţară, un ceas, un MP4 Player, ori un nou telefon mobil? Cel de anu' trecut deja e depăşit. De cîte ori v-aţi supărat pentru că Moşu' nu v-a adus cadouri suficient de costisitoare? Ce aţi zice dacă nici măcar nu aţi şti ce e aia "Moş Crăciun"? Ce e mai frumos, să primeşti, ori să dăruieşti? Îmi amintesc povestea unor copii de la un orfelinat, cărora o persoană cu suflet bun le-a oferit un Crăciun la care nu au visat. Copiii au mîncat cu poftă din toate felurile, cu excepţia prăjiturilor. Atunci gazda i-a întrebat de se întîmplă, nu le plac dulciurile? Răspunsul venit din partea micuţilor mi s-a părut şocant. Au spus că le-au considerat decorative, nu au crezut că sunt comestibile.

Alt lucru pe care mi-l amintesc ar fi chiar din familia mea, în urmă cu ceva ani. Eram ceva mai înstăriţi şi maică-mea obişnuia să facă o surpriză de Crăciun unor copilaşi de la un spital de bolnavi de S.I.D.A. Fiind ceva mai micuţ şi mai prostuţ, nu înţelegeam foarte bine gestul ei. Chiar îmi amintesc cu jenă că atunci cînd se întîmpla să dau peste pungile cu daruri, obişnuiam să mai şterpelesc cîte ceva. Da... am furat de la nişte copii amărîţi care nu au nici cea mai mică vină pentru situaţia în care se află. Şi chiar... pfff... mă gîndeam că dacă tot vor muri, nu le mai trebuie. Da' măcar eu am o scuză, eram mic şi tîmpit, da' alţii văd că sunt mari şi tîmpiţi.

O clasă de copii defavorizaţi este şi cea a copiilor străzii. Denumiţi popular aurolaci. Aceştia fie au fost abandonaţi de părinţi la vîrste fragede, fie sunt exploataţi fără milă. Unii chiar sunt mutilaţi fizic numai pentru a impresiona mai mult în "profesia" de cerşetor.
Majoritatea oamenilor îi privesc cu dispreţ, alţii cu indiferenţă, cîţiva cu milă. Uneori deranjează prin insistenţa lor, dar dacă vin cu prea puţini bani la părinţi, sigur va însemna o nouă corecţie fizică. Sunt ai nimănui... Instituţiile statului care poate ar trebui să facă ceva pentru ei, se fac că nu văd, nu aud. Copilăria este o perioadă a vieţii decisivă în formarea individului. O copilărie nefericită lasă semne adînci, care nu se şterg niciodată. Viitorul lor... este negru. Cei mai mulţi ajung prin centre de detenţie, dar nu contează... Pentru ei, nu mai contează... Uneori le e mai bine acolo decît în libertate. Mulţi nici măcar nu merg la şcoală, alţii nici nu au acte de identitate. Ei nu există, iar dacă există, par a fi invizibili... pentru societate. Nepăsarea pare să se fi instaurat confortabil în ipostaza de obligaţie civică.
Desigur, mai avem şi copiii unor familii foarte sărace, care abia îşi permit să pună o pîine pe masă, ce să mai vorbim de Moş Crăciun.
Moş Crăciun vine la cei care au cea mai mică nevoie de el. Iar ei... sau măcar unii dintre ei, ar putea fi la rîndul lor Moş Crăciun... pentru cei care au cu adevărat nevoie. Think about that...

Oh, and yeah, merry Christmas to all of you.

Următorul clip este "montat" chiar de mine, nu e pur şi simplu găsit pe YouTube, deci merită un click. N-am avut suficiente poze, am cerut ajutorul unora pe un forum de fotografie, dar nimeni nu a dorit să mă ajute. Aş fi postat clipul şi pe YouTube, pentru a ajunge mesajul la mai mulţi oameni, dar şi noul cont mi-a fost şters, deci nu mai are rost. Mulţumesc StarsStreet.ro pentru asta.



Modificare ulterioară: L-am pus pînă la urmă pe YouTube.
S-ar putea să-ţi placă şi: