vineri, 28 octombrie 2011

Tăcerea greierilor

Motto: Moartea e savoarea existenţei (Emil Cioran)

Păşesc uşor pe sticlă spartă,
Natura-n juru' meu e moartă
N-am nici chef şi nici voinţă
Să exist, să fiu o fiinţă.

Strîng în pumnu' meu o floare
Ea nu simte, nu o doare
Vreau să rup ceru' în două,
Să trăiesc o viaţă nouă.

Totu-n faţa mea e gri,
Mortăciuni mii şi mii
Pe mîini am urme de sînge,
Soarele văd cum se stinge.

Cadavre putrezind pe lîngă mine
Nici nu mai contează cine
Am trăit şi am zîmbit,
Am mai dărîmat un mit.

Nu ştiu dacă mai trăiesc ori ba
Mintea mi-a luat-o tralala
Mă prăbuşesc în abis,
Mă gîndesc numa' la Cris.

Ah, da, şi era să uit
Aeru' de l-am absorbit
O clipă doar am aţipit,
Şi m-am trezit iar amăgit

Lumea e a lor şi orice-am zice
Rămînem la stadiu' de novice
Moartea nimic nou nu ne aduce,
Doar un fior străpunzător şi rece.

Deoadată se făcu linişte-mprejur
Nu mă mai cred la fel de dur
Sînt mai de grabă abătut,
Şi greierii, şi ei au tăcut...

Un comentariu: