vineri, 9 septembrie 2016

Dorinţa supremă

Motto: Dacă dumnezeu ar fi brusc condamnat sa trăiască viaţa pe care a abătut-o asupra oamenilor, s-ar sinucide (Alexandre Dumas)

V-aţi pus vreodată întrebarea, dacă ar exista dumnezeu (presupunînd prin absurd) şi dacă v-ar acorda o singură dorinţă, care ar fi aceea. Eu i-aş cere să se sinucidă. Şi motivez. În primu' rînd, dumnezeu face umbră pămîntului. Îşi face treaba atît de "bine" încît unii dintre noi nici nu-şi dau seama că există. Boli, violuri, foamete. Unde e dumnezeul vostru?

Apoi, în al doilea rînd, mi s-ar părea că am trăi într-o lume mult mai corectă. Oamenii se roagă la prostănacu' "atotputernic" să ia un examen sau să cîştige echipa preferată. Sau să le crească sînii... Să luăm admiterea la o facultate ca exemplu. Nu intră cei mai buni, ci cei mai credincioşi. Doar aşa gîndesc teiştii, corect? Poi ăsta se cheamă blat.

Să luăm un alt exemplu. Unul urît mirositor: George Becali. Marele credincios. El susţine că dumnezeu aranjează meciurile Stelei în funcţie de păcatele lui. E egocentrist. Lumea se învîrte în jurul lui. Nu au importanţă păcatele altor suporteri. Doar el contează în faţa aurolacului din ceruri.

Cel mai frumos ar fi să nu existe dumnezeu. Cînd cineva ia un 10 la facultate, să nu se mai spună că l-a ajutat dumnezeu. Ci să îi fie recunoscute meritele. Că a învăţat. Iar cine ia 4, nu e păcătos, ci leneş. Aşa ar fi fair-play.
Doar oamenii slabi au nevoie de dumnezeu. Şi doar cei proşti cred în el.

Astăzi e ziua mea şi am dreptul la o dorinţă "supremă"!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu